Un text pentru CAPITALA

Textul de mai jos a fost scris în mare grabă pentru ziarul municipal CAPITALA. Îl afişez aici în format word, căci site-ul publicaţiei nu este disponibil, sperăm pentru scurtă vreme...

Moara, şi iar „Moara Roşie”…

Povestea cu ea e veche, şi nu pot fi nerealist, şi să nu dau dreptate celor care pun foarte serios problema demolării ei – devenind de ceva vreme un pericol public! Starea ei de conservare a întrecut orice limită de uzură, şi dacă se decide că ea trebuie păstrată, ea trebuie rezidită, cu adevărat. Piatră cu piatră. Practica mondială admite de multă vreme astfel de proceduri: refacerea unui monument sau sit după existentul aflat. Trebuie însă să ne punem câteva probleme, şi anume. Primo: Monument, monument, dar păstrarea lui cu orice preţ, când a devenit un real pericol pentrucei din jur – fără o reutilizare grabnică, în acest caz – nu-şi prea are rostul, căci investiţia în refacerea lui ar rămâne fără acoperire; Secundo: Cum poate fi pus în valoare şi compartimentat un spaţiu, şi vorbesc aici despre interiorul „Morii Roşii”, dacă nimic nu s-a mai păstrat din vechiul mobilier şi echipament industrial, în afară de nişte grinzi, trepte, ferestre scunde; Terzo: Cine şi cum va fi administrată clădirea după prezumtiva ei refacere?

Nu cred că mai e de actualitate o dezbatere publică despre necesitatea conservării „Morii Roşii”, e uşor prea târziu! O intervenţie de urgenţă ar fi necesară însă – cu investiţii municipale (sau cine mai e în acest moment deţinătorul dreptului de proprietate asupra ei, ca să dea bani pentru asta?!) – spre a o mai ţine o vreme în picioare aşa cum este, şi de-abia apoi trebuie pusă pe tapet necesitatea reconversiei, utilităţii şi eficienţei locului – în perpectiva înglobării monumentului industrial în harta „oraşului vechi” şi ca „obiectiv turistic”. Altfel, pentru ce ne zbatem? Care e logica oricărui vestigiu în logica vremurilor actuale?

Un monument de arhitectură nu supravieţuieşte cu de la sine putere, el trebuie conservat, întreţinut, îngrijit, pus în valoare, mediatizat, promovat. Occidentul are o tradiţie deja bogată de reconversie a vechilor edificii industriale (în special, lumea anglo-saxonă), acestea devenind, în majoritatea cazurilor, instituţii cu destinaţie culturală. Dar aceste „recipiente” stimulează şi împlinesc activităţi educativ-lucrative, nimeni nu investeşte în vechi clădiri doar de dragul frumuseţii sau bătrâneţii lor, ci tocmai spre a le oferi o nouă şansă, o viaţă secundă, după ce cea dintâi se va fi consumat...Ce soartă îi oferim noi „Morii Roşii”, salvându-o de la dispariţie? E o întrebare vitală, chiar dacă niţel cinică. Trecutul nu este doar poezie, iar arhiva nu e doar patetică...

12.11.2008