Tuesday, August 23, 2016

Un material simpatic despre Moara Roșie

Un material simpatic despre Moara Roșie, descoperit din întîmplare, cu întîrziere!
Contează că lumea nu uită monumentul, vorbește despre el, și promovează și blogul.
Mulțumesc, Anastasia Taburceanu


imagine din decembrie, 2005. foto: @ vladimir bulat

Wednesday, April 20, 2016

Moara Roșie e sufocată de banale blocuri

Ca să ne dăm seama cum viețuiește Moara Roșie a lui Avraam Levenzon, să ne uităm pe această fotografie mai veche, din vara lui 2008. De atunci deja vechiul edificiu istoric, care dacă era în alt loc (vezi cazul celebrei mori din coasta Palatului Sanssouci din Potsdam, pe care nu a putut fi - conform legendei - dată jos nici de însuși Împăratul Prusiei, Frederik cel Mare).

Ei bine, în raționalul Berlin lucrurile stăteau altfel decît la Chișinău, acum două veacuri, ca și astăzi! Justiția germană a salvat moara, care azi e mîndria rustică a acelui loc, și a întregii istorii europene. 

Moara Roșie e sufocată de banale blocuri de betoane ieftine, meschine, caraghioase, impersonale. Să le mai vedem încă o dată. 

Foto: © vladimir bulat, iulie, 2008

Verdeața, precum se vede e multă, dar moara devine tot mai puțină, împuținată. Ceea ce ar putea fi o mîndrie pentru orașul nostru, a devenit un permanent măr de ceartă dintre autorități, sectorul privat, ONG-uri, artiști, activiști și specialiști de toate rangurile etc. 

Personal consider că după aproape un deceniu de cînd există în spațiul public acest blog (a debutat în 13 noiembrie 2006), toată zbaterea mea se înscrie în zodia eșecului! Moara Roșie a degradat, autoritățile o ignoră, iar firma care o deține în proprietate așteaptă, indubitabil, prăbușirea ei...atunci se vor aduna cioburile și molozul, și un alt bloculeț va închide acel perimetru. Pentru alte două sau trei secole cel puțin.

Monday, September 21, 2015

Moara ROȘIE - revizitată

Zilele trecute l-am cunoscut pe dl. arhitect Dumitru Eremciuc, membru al IERCONI GRUP     ARCHITECTS, acesta m-a anunțat că există un grup de inițiativă, care preconizează o vizită ghidată la Moara Roșie, în seara zilei de 27 septembrie, la ora 18.
Să fim cît mai mulți - să arătăm că NE PASĂ!

Întrucît există un interes din partea tinerei generații pentru acest monument de arhitectură industrială, despre care se vorbește, și se tot vorbește de ceva ani - cred că e deja timpul să se constituie o comunitate (mi s-a spus că există una pe fb), care să dialogheze cu proprietarul monumentului, cu autoritățile, cu cei care ar putea contribui la salvarea urgentă a acestuia!

Dacă a existat încă din 2010 o solicitare oficială, formulată de firma „Glorinal”, prin care se cerea avizul de demolare a Morii Roșii, atunci e limpede pentru toată lumea că monumentul poate dispărea în oricare dintre zilele ce vin...Chișinăul a pierdut deja foarte multe monumente, cred că cazul să punem stavilă acestei demolări și aneantizări a trecutului nostru comun, al tuturor celor care trăiesc și vor trăi în acest oraș!

fotografie: vladimir bulat
Imagine din interiorul Morii Roșii, 2011.

Monday, October 06, 2014

Moara revine în centrul atenţiei

Şi ce dacă? Nimeni nu este impresionat de asta, decît poate cei care pot suferi dacă Moara Roşie de va prăbuşi...
Un reportaj proaspăt, aici:

Mai avem puterea să privim doar, să fim inactivi, neputincioşi, pasivi?

Marea problemă este: dacă nu se pune la pămînt Moara Roşie, cine are un plan cu ea, cine o restaurează, cine plăteşte, ce funcţionalitate i se poate atribui, în viitor? Personal, am cam răspuns de-a lungul timpului la aceste întrebări. N-are margini însă talentul nostru de a fi risipitori, cumplit de aroganţi şi ilogici în acţiunile noastre. În acest condiţii patrimoniul cultural este ultimul pe lista priorităţilor...Nu se vede???

Friday, July 18, 2014

Moara Roșie ca squat pentru neputință!

Printre hîrtiile mele, depozitate-n pivniță, am dat peste acest mic text, care se referă de-o manieră f. literară la Moara Roșie, cu pricina...Nu este datat. Dar e scris cu stiloul, cu cerneală neagră! Sunt ani de zile de cînd scriu cu acest stilou.

Ca o scîrnăvie-uscată-n-drum, fostu' habiciclu din cărămizi roșii ce nu primise nicînd văcălaș (de la magh. vakolásce s-ar tîlcui prin tencuială, ), stă trist acum, înconjurat de construcții vajnice, lucioase, dar de un îndoielnic gust. Mai stă-n picioare, ca o biată arătare, deșelată, sfășiată pe la țîțîni, acceptată tacit de mulți, așteptîndu-i, complice, prăbușirea. Dispariția completă.
Măruntaie nu mai are, iar orbitele-i au devenit mioape, din care vlaga s-a scurs!
Demintatea-i părăsită mugește surd, ca o balercă ce nu-și mai află vinul de prea îndelung răstimp.  

Wednesday, August 08, 2012

Incongruențe

@vladimir bulat, 2011
Nu știu cum resimțiți dvs., cei ce vizitați sistematic sau sporadic acest blog, dar pe mine stupiditatea unora mă sufocă! Priviți atent această fotografie, și veți observa la poalele monumentului nostru ceva care se doresc a fi un fel de ghivece pentru flori. Asta cel puțin par! Da, acele 3 ”plombe” de beton, vopsite-n galbenul acela hidos. Chelului, de regulă, tichia de mărgăritar îi lipsește...Care e funcția acelor decorațiuni inutile la poalele unei arhitecturi suferinde? A unui monument unic al Chișinăului.
Cine a dispus instalarea lor? La ce folosește să marchezi astfel acel colț de alee? Unii ar spune - să fie frumos, s-a pavoazat locul! Care este frumosul? 

Incongruențele astea pe mine mă tulbură, căci trădează simptomul insignifianței, a inutilului, care pune stăpînire peste toate. Se instalează definitv și implacabil. Dacă judecăm puțin, ne vom da seama că dacă acest monument ar avea un alt destin aceste mici cinisme cu pretenții de decorațiuni nici nu ar fi de conceput...nici prin preajmă, nici pe mai departe.

Cei de ”înfrumusețarea orașului” - gospodăria Primăriei, probabil - nici nu văd ruina din preajmă, ea pentru aceștia este atît de insignifiantă, încît grămăjoara aia de beton porționat, boit căcăniu, devine infinit mai necesară, mai utilă pînă la coada urmei...

Pe cînd vor veni și lucrurile serioase, cu adevărat necesare acestui oraș, acestui segment al vechii urbe, acestui monument, în definitiv?!  Dixit.

Friday, August 19, 2011

Ferestrele Morii Roşii








Dincolo de aspectul de ruină - spuneam altădată, devenită demult periculoasă - întotdeauna m-a fascinat nobleţea frustă aş spune, a ferestrelor acestei construcţii. Poate părea straniu să afirmi asta despre un monument cu destinaţie industrială, dar nu mă feresc să îl gratulez. Niciodată. Pentru că astfel aduc un elogiu arhitecţilor şi constructorilor de altă dată, care ştiau să confere dacă nu excelenţă, măcar un atît de necesar firesc lucrurilor! Să luăm aminte la diversitatea şi numărul acestor deschideri, care nu sunt doar nişte simple orifiii într-un morman de cărămidă, în nişte ziduri posace. Sunt cadre elegante, cu rotunjiri căutate, adecvate, cu profiluri din piatră sculptată. La de distanţă uriaşă se află elaborările acestea de mulţimea standardizată a ferestrelor de azi, din PVC-termopan...Prin care nici aerul nu circulă, nici oamenii nu se simt protejaţi pe termen lung. Prefer să contemplu la infinit această ruină cu nobleţea ei de demult, decît să mă uit la spectacolul terifiant şi rece al mortificării oraşului, din ultimii ani...


Foto: vladimir bulat @ 5 august, 2011 (toate drepturile rezervate)