20 septembrie 2023

am vizitat ieri, 20 septembrie 2023, după ani de zile ceea ce se mai numește Moara Roșie, sincer, o credeam primenită sau cel puțin mai stabilă, dar în realitate o „sprijină” natura, vegetația, stihia verde și necontrolată, și cîteva stinghii metalice aplicate pe aici-colo; este foarte clar că nimeni nu mai are soluții, nici poftă să se ocupe de ea, să o salveze, să-i ofere o nouă șansă (în treacăt fie vorba, întregul areal limitrof este sufocat de așa-zisul „neo-gotic moldovenesc”), și deci, terenul de sub ea este infinit mai prețios decît edificiul vechi însuși! 

Bun, asta am o știu de acum mai bine de un deceniu, dar care au fost soluțiile celor care se ocupă de protejatea, promovarea & mediatizarea patrimoniului cultural local?

Din ce am văzut, interesele sunt doar de luat cu japca, de turmentat opinia publică, și de accesat niște fonduri finaciare fără nici o acoperire în teren.

La fața locului Moara Roșie arată așa cum am văzut-o eu, și camera mea Canon EDS 550D, din care am extras această realitate fotografiată: dezolantă, periculoasă, funestă, dar încă demnă în toată splendoarea decrepitudinii sale! 

foto: https://www.facebook.com/profile.php?id=100063462163730   

 

Moara Roșie și cimitirul evreiesc

Mi-am amintit azi, cum prin Dispoziția nr. 06-111/948 din 26.10.2010, viceprimarul Nistor Grozavu, propunea excluderea imobilului fostei Mori Roșii din Chișinău, din Registrul monumentelor octotite de stat - un monument de importanță națională, aflat la poziția nr. 211. Și dacă acest lucru reușea atunci, Moara Roșie ar fi fost demult demolată, iar pe locul ei ar fi fost un sarcofag de beton și sticlă de toată „frumusețea”. 

Mi-am amintit de domnia sa în contextul în care același demnitar din Primăria capitalei semna, la 27 noiembrie 2017, Dispoziția nr. 920-d, prin care-și asuma constrolul lucrărilor de „reabilitare și revitalizare a teritoriului a cimitirului evreiesc din strada Milano nr. 1, obiectiv cu statut protejat”.

Dacă în 2010 Grozavu nu a avut puterea decizională să radieze din listă Moara Roșie, acum, în iarna lui 2018-2019, s-a erijat în postura bunului gospodar într-o „pădure de liane amazoniene”, ajutat desigur de înțelepciunea și competențele altui specialist, Ion Ștefăniță, și au purces la drum: au epilat de verdeață întregul teritoriu de 12 Ha din Cimitirul Evreiesc.
S-au tăiat sute de metri cubi de vegetație, arbori, boscheți - tot ce a însemnat „parte lemnoasă”, cum s-a exprimat dl. Ion Ștefăniță. 

Discursul triumfalist pe care acesta din urmă l-a șinut în fața camerei Publika TV, la finele anului trecut merită citat in extenso: „Au demarat lucrările de revitalizare, de reabilitare a acestui cimitir; după ce se aduce în ordine cimitirul, în sensul că este evacuat(ă) toată partea lemnoasă, se va lucra asupra schiței de proiect de execuție, cum va fi amenajat, da, acest cimitir în perspectivă”...(noiembrie, 2018). Nu pun la socoteală faptul că fiind o iarnă în față, nu era deloc necesară graba defrișării, dar e de atras atenția asupra modului ilogic prin care se procedează în cazul unor chestiuni atât de delicate: întâi tăiem toți copacii, apoi încercăm să dăm un sens deșertului produs. 


Moara Roșie încă mai stă în picioare, iar cei care se plângeau încă cu aproape un deceniu în urmă de imposibilitatea de a fi restaurată, nu au găsit fondurile necesare (de fapt nici nu au încercat!) pentru asta nici până azi, căci soarta monumentelor este pentru ei o simplă marotă propagandistică, sau eventual o vacă bună de muls...

Citez opiniile a doar doi specialiști și cadre universitare în arboricultură și amenajări peisagistice, precum și a unui jurnalist și fotograf francez, care a vizitat de mai multe ori Chișinăul, și inclusiv cimitirul evreiesc, pe seama dezastrului produs în această iarnă:

Salma El Shamali: „Da, clar este că nu s-a intervenit cu o intenție bună, nu poti greși în halul asta. Sunt probabil interese in administratie. Fiind un monument, ar fi trebuit sa intre în categoria siturilor protejate de ministerele dedicate - culturii, mediului, s.a. Asemenea intervenții se pot realiza doar cu acordul/ autorizarea de către aceste instituții. Și totuși, s-a făcut. Este situația în care se află toată țara, și este regretabil și periculos pentru viitor. Nu înțeleg pozitia administrației acelui cimitir...și nu înțeleg cum de nu au un proces deja din partea deținătorilor...”

Diana Culescu: „Pot să mă pronunț: nici la Chișinău nu se lucreaza cu specialiști, așadar singura diferență între România și Moldova rămâne faptul că aici (în România) avem învățământ de specialitate care scoate absolvenți de peste 20 de ani”.

Arnaud Galy: „C'est profondément choquant...Ce matin, je ne fais pas dans la nuance, la colère, la tristesse, l'incompréhension me privent de toutes nuances. Je vous parlerai de Moldavie, pays qui m'est cher pour des raisons privées, et que je vois s'enfoncer dans un marasme irréversible année après année. Voulez-vous un exemple ? Un parmi tant d'autres : la réhabilitation du cimetière juif de la ville de Chisinau. Terrifiant. Insupportable”.


foto: @vladimir bulat,   

Arvo Pärt awarded the Cultural Merit Order of Romania - Arvo Pärdi Keskus

Arvo Pärt awarded the Cultural Merit Order of Romania - Arvo Pärdi Keskus: The Cultural Merit Order (Meritul Cultural) of Romania was given to Arvo Pärt yesterday. The order was awarded by President of Romania Klaus Iohannis in recognition of the dedication, talent and innovativeness of the composer throughout his creative journey, as well as his open and receptive attitude to the cultural merits of Romania. The award ceremony was held at the Romanian Embassy in Tallinn.

Un material simpatic despre Moara Roșie

Un material simpatic despre Moara Roșie, descoperit din întîmplare, cu întîrziere!
Contează că lumea nu uită monumentul, vorbește despre el, și promovează și blogul.
Mulțumesc, Anastasia Taburceanu

imagine din decembrie, 2005. foto: @ vladimir bulat

Moara Roșie e sufocată de banale blocuri

Ca să ne dăm seama cum viețuiește Moara Roșie a lui Avraam Levenzon, să ne uităm pe această fotografie mai veche, din vara lui 2008. De atunci deja vechiul edificiu istoric, care dacă era în alt loc (vezi cazul celebrei mori din coasta Palatului Sanssouci din Potsdam, pe care nu a putut fi - conform legendei - dată jos nici de însuși Împăratul Prusiei, Frederik cel Mare).

Ei bine, în raționalul Berlin lucrurile stăteau altfel decît la Chișinău, acum două veacuri, ca și astăzi! Justiția germană a salvat moara, care azi e mîndria rustică a acelui loc, și a întregii istorii europene. 

Moara Roșie e sufocată de banale blocuri de betoane ieftine, meschine, caraghioase, impersonale. Să le mai vedem încă o dată. 

Foto: © vladimir bulat, iulie, 2008

Verdeața, precum se vede e multă, dar moara devine tot mai puțină, împuținată. Ceea ce ar putea fi o mîndrie pentru orașul nostru, a devenit un permanent măr de ceartă dintre autorități, sectorul privat, ONG-uri, artiști, activiști și specialiști de toate rangurile etc. 

Personal consider că după aproape un deceniu de cînd există în spațiul public acest blog (a debutat în 13 noiembrie 2006), toată zbaterea mea se înscrie în zodia eșecului! Moara Roșie a degradat, autoritățile o ignoră, iar firma care o deține în proprietate așteaptă, indubitabil, prăbușirea ei...atunci se vor aduna cioburile și molozul, și un alt bloculeț va închide acel perimetru. Pentru alte două sau trei secole cel puțin.

Moara ROȘIE - revizitată

Zilele trecute l-am cunoscut pe dl. arhitect Dumitru Eremciuc, membru al IERCONI GRUP     ARCHITECTS, acesta m-a anunțat că există un grup de inițiativă, care preconizează o vizită ghidată la Moara Roșie, în seara zilei de 27 septembrie, la ora 18.
Să fim cît mai mulți - să arătăm că NE PASĂ!

Întrucît există un interes din partea tinerei generații pentru acest monument de arhitectură industrială, despre care se vorbește, și se tot vorbește de ceva ani - cred că e deja timpul să se constituie o comunitate (mi s-a spus că există una pe fb), care să dialogheze cu proprietarul monumentului, cu autoritățile, cu cei care ar putea contribui la salvarea urgentă a acestuia!

Dacă a existat încă din 2010 o solicitare oficială, formulată de firma „Glorinal”, prin care se cerea avizul de demolare a Morii Roșii, atunci e limpede pentru toată lumea că monumentul poate dispărea în oricare dintre zilele ce vin...Chișinăul a pierdut deja foarte multe monumente, cred că cazul să punem stavilă acestei demolări și aneantizări a trecutului nostru comun, al tuturor celor care trăiesc și vor trăi în acest oraș!

fotografie: vladimir bulat
Imagine din interiorul Morii Roșii, 2011.

Moara revine în centrul atenţiei

Şi ce dacă? Nimeni nu este impresionat de asta, decît poate cei care pot suferi dacă Moara Roşie de va prăbuşi...
Un reportaj proaspăt, aici:

Mai avem puterea să privim doar, să fim inactivi, neputincioşi, pasivi?

Marea problemă este: dacă nu se pune la pămînt Moara Roşie, cine are un plan cu ea, cine o restaurează, cine plăteşte, ce funcţionalitate i se poate atribui, în viitor? Personal, am cam răspuns de-a lungul timpului la aceste întrebări. N-are margini însă talentul nostru de a fi risipitori, cumplit de aroganţi şi ilogici în acţiunile noastre. În acest condiţii patrimoniul cultural este ultimul pe lista priorităţilor...Nu se vede???