Moara-Roşie

Ferestrele Morii Roşii

2011-08-19T22:00:00.010+03:00

Dincolo de aspectul de ruină - spuneam altădată, devenită demult periculoasă - întotdeauna m-a fascinat nobleţea frustă aş spune, a ferestrelor acestei construcţii. Poate părea straniu să afirmi asta despre un monument cu destinaţie industrială, dar nu mă feresc să îl gratulez. Niciodată. Pentru că astfel aduc un elogiu arhitecţilor şi constructorilor de altă dată, care ştiau să confere dacă nu excelenţă, măcar un atît de necesar firesc lucrurilor! Să luăm aminte la diversitatea şi numărul acestor deschideri, care nu sunt doar nişte simple orifiii într-un morman de cărămidă, în nişte ziduri posace. Sunt cadre elegante, cu rotunjiri căutate, adecvate, cu profiluri din piatră sculptată. La de distanţă uriaşă se află elaborările acestea de mulţimea standardizată a ferestrelor de azi, din PVC-termopan...Prin care nici aerul nu circulă, nici oamenii nu se simt protejaţi pe termen lung. Prefer să contemplu la infinit această ruină cu nobleţea ei de demult, decît să mă uit la spectacolul terifiant şi rece al mortificării oraşului, din ultimii ani...

Foto: vladimir bulat @ 5 august, 2011 (toate drepturile rezervate)

Viceprimarul şi Moara Roşie

2011-01-23T20:42:00.003+02:00

Descopăr cu oarece întârziere un material publicat în TIMPUL, despre soarta Morii Roşii.

Aflu că Primăria se dă cu părerea despre starea de conservare a monumentului, prin vocea viceprimarului, un oarecare Nistor Grozavu, şi decide că: "...solicităm Ministerului Culturii chestiunii privind exluderea imobilului din str.Moara Roşie, 5, mun. Chişinău (fostă moară cu aburi) din registrele respective, în ordinea stabilită, pentru ca ulterior să fie posibilă eliberarea autorizaţiei de desfiinţare"; iar mai sus citim această motivaţie: "construcţia respectivă... prezintă risc real de ruinare şi nu este pasibilă restaurării pentru a exclude acest pericol. Această concluzie este bazată atît pe raportul de expertiză nr. 219-04-05/T efectuat de către Direcţia verificare şi expertizare a proiectelor de construcţii a Inspecţiei de Stat în Construcţii cît şi pe investigaţiile efectuate recent la faţa locului de către specialiştii în domeniu". În coada acestui document care propune demolarea Morii Roşii se mai conţine ceva: "considerăm oportun a propune Ministerului Culturii, de comun acord cu autorităţile locale şi Academia de Ştiinţe să revizuiască lista monumentelor ocrotite de stat, şi să o reactualizeze"!
De fapt, miza întregului document aceasta este: "purecarea" şi "epurarea" Listei Monumentelor ocrotite de Stat! Grozavu solicitat de reporterul TIMPUL-ui zice că Moara Roşie poate fi păstrată prin trei metode:
1. "Ea poate fi păstrată, dar cu sume enorme, ar costa cât câteva clădiri de locuit cu câte o sută de apartamente. Însă nu ştiu cine şi ce ar dori în schimb pentru asta".
2. "O altă variantă ar fi dezmembrarea piatră cu piatră, iar după aceea, din aceleaşi materiale, refăcută înapoi."
3. "A treia variantă - dacă o demolăm, ea încetează să mai fie monument de arhitectură, chiar dacă se restabileşte în aceleaşi formă şi dimensiune."

"Varianta 2" a fost propusă de mine şi de întreaga experienţă a lumii restauratorilor deja cu ceva vreme în urmă, doar că variantele cele bune nu trebuie să vină dinspre specialişti şi "societatea civilă", ci dinspre funcţionari, care trebuie să-şi adune capital politic, credibilitate etc.

Ce răspunde Ministerul Culturii la această solicitare venită dinspre Primăria Chişinău? Iată răspunsul acestui organism, emis sub nr. 03-09/3523 din 27.12.2010:
"Ministerul Culturii (MC) consideră „inoportună şi inadecvată din punct de vedere juridic intenţia SRL Glorinal de a demola Moara Roşie. Potrivit viceministrului Culturii, Gheorghe Postică, Parlamentul RM este unicul organ care este în drept să ia o decizie de modificare a Registrului monumentelor ocrotite de stat, la propunerea MC. „Cred că ar fi bine să se propună un proiect de restaurare a acestui edificiu, să fie valorificat, astfel să fie creat un centru de artă, un centru expoziţional sau chiar un centru de pregătire pentru o eventuală şcoală de restaurare”, este de părere Ion Ştefăniţă, directorul Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor. În ceea ce priveşte un eventual proiect de restaurare, Ştefăniţă ne-a spus că acesta trebuie examinat de Consiliul naţional de experţi pentru protecţia monumentelor". Etc.

Suntem oricum într-un punct mort, căci nimeni nu-şi asumă acţiuni concrete, ci doar se apelează la un ping-pong birocratic, ineficient şi contraproductiv din moment ce Moara Roşie se poate prăbuşi în orice moment. Acest fapt este real, şi nu trebuie nicidecum subestimat! Ministerul Culturii TREBUIE să dispună o intervenţie de urgenţă, iar acest lucru îl scriam încă din 29 aprilie 2009. Mîine-poimîne sunt doi ani de atunci, şi ce s-a întîmplat, în afara faptului că în mai a aceluiaşi an apărea pe faţadele monumentului avertizarea: "Atenţie! Imobil avariat. Nu parcaţi". Doar maşinile contează în acest caz?

Consider cu tărie că monumentul Moara Roşie este infinit mai important decît orice maşină, de orice marcă sau preţ ar fi aceasta...Dar cînd, totuşi, va veni momentul salvării acestuia de la pieire, şi ziua punerii sale în valoare?

Pentru posteritate!

MOJARO

2010-06-14T10:05:00.000+03:00

Reportaj cu Moara Roșie

2010-05-31T10:30:00.001+03:00

Moara ROȘIE într-un scurt reportaj pe Publika TV

Moara Roșie pe facebook?

2010-05-12T23:03:00.002+03:00

Intuiesc că în spatele acestei inițiative este vechiul meu amic Ghenadie Șonțu, care a lansat în rețeau de socializare discuția despre Moara Roșie:

http://www.facebook.com/pages/Moara-Rosie/113746768643553

Dar pînă cînd putem perora la poalele monumentului, neputiincioși? Cînd se va sparge gheața? Sau întîi acesta se va prăbuși?

Anunţ

2010-01-15T10:54:00.002+02:00

Începând de astăzi accesul la acest blog este restricţionat, şi redus la o listă de persoane alese de autorul blogului. Conţinutul lui nu mai este o informaţie deschisă şi la îndemîna oricui. Cine este interesat de monumentul căruia este dedicat acest blog, precum şi de întregul material conţinut de aceasta -- mă poate contacta direct. Secţiunea de comentarii este închisă!

Avertizare!

2009-05-23T11:48:00.004+03:00

Iata, pe cladirea foarte avariata a Morii Rosii a aparut aceasta placuta de avertizare. Devine clar ca monumentul a ajuns in colimatorul atentiei...Mai mult, au fost obturate toate caile de acces catre interior! Sa asteptam sa vedem ce va urma. Sa fie legate aceste fapte de inaugurarea sediului firmei Glorinal?

Un text pentru CAPITALA

2009-04-29T15:47:00.004+03:00

Textul de mai jos a fost scris în mare grabă pentru ziarul municipal CAPITALA. Îl afişez aici în format word, căci site-ul publicaţiei nu este disponibil, sperăm pentru scurtă vreme...

Moara, şi iar „Moara Roşie”…

Povestea cu ea e veche, şi nu pot fi nerealist, şi să nu dau dreptate celor care pun foarte serios problema demolării ei – devenind de ceva vreme un pericol public! Starea ei de conservare a întrecut orice limită de uzură, şi dacă se decide că ea trebuie păstrată, ea trebuie rezidită, cu adevărat. Piatră cu piatră. Practica mondială admite de multă vreme astfel de proceduri: refacerea unui monument sau sit după existentul aflat. Trebuie însă să ne punem câteva probleme, şi anume. Primo: Monument, monument, dar păstrarea lui cu orice preţ, când a devenit un real pericol pentrucei din jur – fără o reutilizare grabnică, în acest caz – nu-şi prea are rostul, căci investiţia în refacerea lui ar rămâne fără acoperire; Secundo: Cum poate fi pus în valoare şi compartimentat un spaţiu, şi vorbesc aici despre interiorul „Morii Roşii”, dacă nimic nu s-a mai păstrat din vechiul mobilier şi echipament industrial, în afară de nişte grinzi, trepte, ferestre scunde; Terzo: Cine şi cum va fi administrată clădirea după prezumtiva ei refacere?

Nu cred că mai e de actualitate o dezbatere publică despre necesitatea conservării „Morii Roşii”, e uşor prea târziu! O intervenţie de urgenţă ar fi necesară însă – cu investiţii municipale (sau cine mai e în acest moment deţinătorul dreptului de proprietate asupra ei, ca să dea bani pentru asta?!) – spre a o mai ţine o vreme în picioare aşa cum este, şi de-abia apoi trebuie pusă pe tapet necesitatea reconversiei, utilităţii şi eficienţei locului – în perpectiva înglobării monumentului industrial în harta „oraşului vechi” şi ca „obiectiv turistic”. Altfel, pentru ce ne zbatem? Care e logica oricărui vestigiu în logica vremurilor actuale?

Un monument de arhitectură nu supravieţuieşte cu de la sine putere, el trebuie conservat, întreţinut, îngrijit, pus în valoare, mediatizat, promovat. Occidentul are o tradiţie deja bogată de reconversie a vechilor edificii industriale (în special, lumea anglo-saxonă), acestea devenind, în majoritatea cazurilor, instituţii cu destinaţie culturală. Dar aceste „recipiente” stimulează şi împlinesc activităţi educativ-lucrative, nimeni nu investeşte în vechi clădiri doar de dragul frumuseţii sau bătrâneţii lor, ci tocmai spre a le oferi o nouă şansă, o viaţă secundă, după ce cea dintâi se va fi consumat...Ce soartă îi oferim noi „Morii Roşii”, salvându-o de la dispariţie? E o întrebare vitală, chiar dacă niţel cinică. Trecutul nu este doar poezie, iar arhiva nu e doar patetică...

12.11.2008

Texturile Morii...

2009-04-22T01:20:00.001+03:00

pentru a vedea mai amanuntit "epiderma" si stuctura membranei exterioare a acestei constructii, apasati pe imagine, si veti obtine o marire considerabila...

2009-03-19T15:58:00.002+02:00

O nouă apariţie în presă despre Moara Roşie. De data asta în Timpul.

Moara si "monstrul" din coasta ei!

2009-02-24T00:03:00.004+02:00

OZN-ul din preajma Morii se datoreaza tot firmei Glorinal, ingeniozitatii sale inepuizabile in materie de arhitectura "progresista". Dar chiar si imaginatia are limite, cel putin in viziune umana. Dar orice este posibil cand simtul ridicolului pare pulverizat - ridiculizat definitiv! Moara Rosie este martora si la asta...caci se oglindeste din anumite unghiuri in fatada de sticla a "monstrului". Pentru marirea imaginilor, a se "palpa" cu cursorul pe ele. Merita!

"Telescopand" Moara pe dinauntru...

2008-08-01T22:21:00.007+03:00

Moara Rosie vazuta pe dinauntru in ziua de 26 iulie, 2008, in jurul orei 15. Am pasit pragul, si am vazut "intestinele" necrozate, cariate, putrezite si subrede. Un cadavru care isi mai pastreaza verticalitatea. Cum il putem totusi conserva? Ma intreb deja de aproape doi ani! Si nu am reusit mai mult decat acesta permanenta radiografiere...

O propunere valabilă

2008-03-21T01:12:00.003+02:00

Arhitectul Ioan Augustin despre Moara Roşie:

"Cred că o soluţie negociată, în care se reconstruieşte prezenţa obiectului, întreagă sau parţială, după introducerea de parcaje şi cu completare până la limita de permisivitate urbană a regulamentelor (ca să ofere argumente dezvoltatorului), este cea mai bună. Dacă se forţează păstrarea ei ca atare, ea va dispărea prin furtişaguri, prin corupţie, prin eludarea sau ocolirea legii. Cultura conversiei nu a prins rădăcini nici în România şi, mă tem, nu o va face nici în MD, pentru că există un deficit de saturare cu "istoricitate" la nivelul percepţiei medii. În Anglia e cool să converteşti clădiri cât mai vechi la utilizări cât mai noi şi mai neconformiste (de altfel, acest concept de radicalitate reiese din chiar termenul de conversie, există cutremurul religios, pe care îl ai când îţi schimbi credinţa)".

Moara năpădită de vegetaţie!

2008-03-10T00:26:00.000+02:00

2007-11-27T22:30:00.000+02:00

Au început lucrările în coasta Morii Roşii, era singura latură (click pentru a se vedea imaginea mărită) prin care monumentul mai "respira" - "plămânul" aceste a început a fi obturat, se construieşte o nouă casă de locuit din complexul "Z.Arbore" (după numele străzii). Problema mare care se pune este pericolul la care se supune şantierul şi, ulterior, noua construcţie în cazul prăbuşirii morii. În acest moment ea este mai crenelată, au apărut o serie de noi fisuri, iar cele vechi - s-au accentuat. Este mai clar ca niciodată că Moara Roşie, spre a fi salvată, trebuie demontată. Şi apoi, rezidită din materialul existent, cu adăogirile de rigoare, necesare noii (impotetice) utilităţi a imobilului. A început numărătoarea inversă, dar cât de pregătiţi suntem să preîntâmpinăm această prăbişire. Firma Glorinal este invitată să acţioneze! În curtea ei se află Moara Roşie...

2007-11-02T14:01:00.000+02:00

Moara Roşie a devenit un topos "greu" în economia geografică a Chişinăului, şi piesa care rezistă aberantelor demolări şi renovări neghioabe petrecute în ultimii ani în centrul capitalei RM. Stau adesea şi mă gândesc cărei minuni să datorăm ocolirea în faţa demolării acestui monument unic...mai ales că acea zonă a oraşului posedă una din cotele maxime pe piaţa imobiliară...Sunt destule firme importante în acea parcelă, unele transnaţionale(ex.UPS), dar se construiesc şi blocuri, aşa-zis, "exclusiviste", de aceea ruina noastră e ca o bârnă-n ochii posibililor investitori. Mai presus decât orice, Moara Roşie este, cred, barometrul prosperităţii chişinăuiene. Mai precis, existenţa ei arată că forţa financiară nu este încă suficient de vânjoasă, pentru a începe monitorizarea drastică a locurilor susceptibile a fi bune pentru investiţie...Atunci când se pune problema pământului pentru construcţie, închiriere, concesionare, fiecare centimetru devine foarte preţios, imposibil de neglijat. În consecinţă, anul 2007 i-a mai adus o şansă Morii Roşii, mai intră într-un nou an. Deşi, sincer să fiu, nu ştiu ce impact are întreaga mea pledoarie pentru ea.
Important este să-şi aştepte liniştită venirea momentului când se va restaura, însănătoşi.

O imagine de interior

2007-08-30T22:24:00.000+03:00

Nu am reuşit nicicînd să intru în interiorul Morii Roşii. Am primit însă de la un amic chişinăuean această imagine. Trebuie să recunosc că priveliştea este dezolantă, terifiantă chiar - arată a interior dintr'un film de groază, 'gotic'...(se poate da click pentru a mări imaginea). Rămîn, totuşi, un optimist. E de salvat ideea şi carcasa acestei construcţii; tot ce ţine de finisajele interioare, acestea constituie 'cosmetica', 'machiajul' arhitecturii. Măcar de s'ar ajunge acolo ca să putem alege nişte finisaje minimaliste, discrete, să avem la ce le adapta! Dar cred că vom mai aştepta pînă atunci. Cel care are în 'pază' ruina Morii Roşii s'ar putea să aibă alte planuri pentru parcela pe care se află monumentul. Se pare, că după ce "cureţi" un astfel de teren, într-o zonă centrală, cotaţia lui (valoarea imobiliară) se dublează. Mass-media locală tace, Ministerul Culturii s'a spălat pe mîini, cedînd imobilul unei persoane particulare, iar ONG-urile specializate par neputincioase (sau pur şi simplu, sunt imune?).

Moara Rosie poate deveni o librarie?

2007-08-01T21:41:00.000+03:00

Citesc azi, amuzat oarecum, informatia potrivit careia la Kiev s-ar fi deschis PRIMA librarie de carte ucraineana, cu numele "Книгарня Товариства книголюбів" (Libraria Fratiei iubitorilor de carte, cum ar veni pre rumaneste:))/), la Chisinau asa ceva exista de multa vreme, doar ca sunt inca putine! Tiptil imi vine gindul: oare nu ar fi realist sa transformam Moara Rosie intr-o librarie exclusivista de carte romaneasca...o librarie pe mai multe nivele. Si unde s'ar vinde doar carti editate in limba romana, la edituri din lumea intreaga. Sa existe acolo raion de pre-moderni, clasici, literatura contemporana, cu generatia 00 cu tot! Acesta ar putea deveni adevaratul mall al culturii romanesti din Basarabia...

iunie, 2007 [1]

2007-06-08T10:16:00.000+03:00

Fereastră de la parter. Tocăria este păstrată originală, fără geamuri. Tencuiala este desprinsă.

iunie, 2007 [2]

2007-06-08T10:13:00.000+03:00

Vedere spre parter. Din strada Moara Roşie. Clădirea este năpădită de vegetaţie sălbatecă, care se hrăneşte din materia organică a construcţiei.

iunie, 2007 [3]

2007-06-08T09:53:00.000+03:00

Detaliu. Fereastră de la parterul Morii, şi textura decopertată a zidului, mixaj de cărămidă şi piatră nefăţuită.

iunie, 2007 [4]

2007-06-08T09:47:00.000+03:00

Fereastră umplută cu bolovani, şi mărturie a faptului că au existat construcţii anexă ataşate de monument, demolate în momentul în care s'a reamenajat situl din jurul Morii Roşii.

Iunie, 2007 [5]

2007-06-08T09:44:00.000+03:00

Îmi devine tot mai limprede că pentru a salva acest monument se impune demontarea lui, şi apoiu reclădirea din acelaşi material, după o expertiză atentă a materialului prelevat.

Iunie, 2007 [6]

2007-06-08T09:36:00.000+03:00

De data asta am încercat o privire "microscopică", "epidermică" asupra Morii Roşii. Cumva o documentare arheologică...atenţia camerei s'a focalizat pe calitatea pietrei, a cărămizii, carnea tencuielilor, sănătatea tijelor de metal, care au început să fie încercate de procesul coroziunii...Acoperişul este aproape în totalitate putrezit, şubrezit.

Gînduri pe lîngă ziduri surpătoare...

2007-03-20T16:31:00.000+02:00

M-am bucurat foarte mult să constat că la scurtă vreme de la lansarea acestei pagini am găsit susţinere şi încurajare din partea mai multor persoane care înţeleg importanţa şi necesitatea salvării acestui monument de arhitectură industrială. Am acum şi susţinerea câtorva membri ai secţiei moldoveneşti a ICOMOS, ceea ce mă face încrezător în stringenţa demersului meu, mai mult de natură artistică, decît administrativ-politică, e drept. Eu cred că monumentele se salvează prin compromisuri, inginerii politice, interese de clan, dar se pot salva şi prin bun-simţ, eforturi comune, pricepere, profesionalism. Vremurile noastre sînt ostile conservării patrimoniului cultural, de aceea în acest context este mult a munci măcar să ne opunem demolărilor şi schimonosirilor, cosmetizărilor acerbe (de tipul mănăstirilor Căpriana, Curchi, Ţîpova, a mai multor faţade din Chişinău...). Fireşte, cele dintîi sînt ireversibile, celelalte doar incomensurabil nocive. Dar nici nu se pot concepe proiecte de restaurare şi conservare pentru monumente, ale căror funcţiune nu mai e de actualitate, fără a te gîndi la o re-conversie sau la o refuncţionalizare. Acumulările de capital din acest segment al istoriei noastre nu prevăd investiţii în trecut, ci doar în viitor. Aproape că ajungi să te bucuri cînd o societate staţionează într-o subdezvoltare controlată, căci monumentele nu intră deloc în "planul de supravieţuire", şi deci, sînt lăsate (neglijate) în voia soartei...Dar vine acel soroc în care ruinele devin periculoase, subversive, atîţătoare. Iată, vremea aceasta a venit pentru Moara Roşie - trebuie salvată urgent de la pierire, de la o prăbuşire irecuperabilă!

Despre moartea altei mori

2007-01-23T12:57:00.000+02:00

Se pare că nu sunt un nostalgic singular, cu o pasiune irezestibilă pentru o moară! Iată, scriitorul Mircea Cărtărescu a deplâns deja dispariţia unei mori bucureştene, de care era foarte ataşat, şi în preajma căreia a crescut...tare trag nădejedea să nu ajung şi eu să jelesc cu furie dărâmarea Morii Roşii...
Iată textul lui Mircea Cărtărescu:

"MI-AU DĂRÎMAT MOARA!Drag cititor, ştiu că „trăim în miezul unui ev aprins”, că alegerile bat la uşă, că în Rusia se dau legi ce sugrumă democraţia, că sînt zeci de victime în Peninsula Sinai, că Bush are încă un avantaj în sondaje şi că am pierdut meciul cu Cehia. Aş fi putut scrie ceva pe oricare dintre aceste teme. Dă-mi voie s-o fac altădată. Mai ştiu că ziarul care-mi adăposteşte rubrica e un cotidian de mare tiraj, în care fiecare rînd costă bani şi are datoria să fie de interes general. Cer scuze ziarului de data asta. Ştiu, în al treilea rînd, că eşti departe de-a nu mai dormi noaptea de grija unui biet autor român ale cărui cărţi e mai mult decît probabil că nu le-ai citit. Şi totuşi nu mă pot stăpîni să nu te informez, cu jale şi furie neputincioasă, despre o dramă strict personală: mi-au dărîmat moara!Cine? Habar n-am. Care moară? Moara mea, moara „Dîmboviţa” din spatele blocului de pe Ştefan cel Mare unde am locuit 25 de ani şi unde mai stau ai mei şi acum. Moara din „Nostalgia” şi din „Orbitor”, moara în umbra căreia Mendebilul îşi spunea fantasticele poveşti. Moara care-mi domină visele, colosală de parcă toate fortăreţele şi mausoleele şi magaziile portuare ale lumii ar fi fost puse la un loc. Construcţia cu cea mai impresionantă arhitectură industrială din lume. Cum aş putea să-ţi sugerez măcar însemnătatea pe care ea a avut-o pentru mine? Am copilărit în cîmpul ei magnetic, care curba spaţiul lumii mele în jur. Am trăit în vuietul continuu al sitelor ei. Am sărit gardul noaptea şi-am alergat prin curtea ei pustie sub stele ca să-i ating cu degetele suprafaţa gigantică încinsă de lună. Am văzut, de-a lungul anilor, cum miile de metri pătraţi de zid ai faţadei ei s-au acoperit de făină pietrificată şi de copăcei răsăriţi, la etajul al cincilea şi al şaselea, direct din zid, din vreo sămînţă aruncată acolo de vînt. Am văzut-o-ntr-o zi („nu ştiu dacă-n trup sau afară din trup. Domnul ştie”) transformată într-un sarcofag de cuarţ strălucitor, de două sute de metri lungime, iar cînd capacul raclei s-a ridicat, am zărit culcat în ea un bătrîn uriaş. Într-un poem despre Nichita Stănescu („Seminţe de floarea lunii, seminţe de floarea stelelor”) am folosit moara ca piedestal pentru statuia unui armăsar escoriat, înalt cît un bloc de zece etaje.E de parcă pe mine m-ar fi distrus, zilele astea, cu lovituri de buldozer.Era o construcţie veche şi nobilă, din veacul al nouăsprezecelea. Era puternică şi melancolică. Îşi ridica foarte sus frontonul cu fereastră rotundă ca-n Chirico. În lumea civilizată, astfel de clădiri din vremuri mai bune nu se dărîmă. Se conservă faţadele şi în interior se reconstruieşte ultramodern. Cele mai frumoase hoteluri şi magazine occidentale sînt făcute în acest fel. Noi ştim doar să radem de pe faţa pămîntului.Şi nu doar moara va fi dată jos. Va dispărea şi fabrica de pîine „Pionierul”, pe fantasticele ţevi ale căreia ne căţăram şi-n ochiurile de geam ale căreia băteam pînă ieşeau muncitorii rubiconzi ce ne dădeau japoneze fierbinţi. Va fi dată jos şi fabrica de cauciuc „Quadrat”, clădire la fel de înaltă ca şi moara, la fel de enigmatică: enorm calcan fără ferestre, artefact egiptean, parcă. Foarte curînd, pe un imens cvartal bucureştean, se va întinde un deşert de zgură, fiare răsucite din armătura betoanelor, praf şi moloz ca de sfîrşit al lumii. Ariciul şi bufniţa îşi vor face culcuş printre dărîmături. Pe un asemenea deşert s-a ridicat, pe Uranus, sinistra Casă a Poporului. N-am învăţat nimic din acea crimă şi ne distrugem mai departe, româneşte, trecutul.Pe cînd aveam 18 ani mi s-a furat, în cîteva luni, Bucureştiul, Bucureştiul meu personal, semnat de mine la temelie. Am privit neputincios cum un bloc cenuşiu se ridică, etaj cu etaj, dincolo de şosea, acoperind cea mai frumoasă panoramă din lume. Mi s-a furat apoi casa naşterii mele, casa în formă de U din Silistra. Am apucat s-o revăd ultima dată în 87. Cînd m-am întors după doar o lună cu un aparat foto, ca să-mi rămînă măcar pozele, casa nu mai era. Strada însăşi nu mai era. Se mai întinde azi doar între două scizuri ale creierului meu...Privesc de la balconul mamei mele, printre plopii care erau cît mine cînd ne-am mutat, iar acum sînt cît blocul. Dincolo de ei e o tragică ruină acum. Marile piloane de rezistenţă, dezgolite, îşi mai înalţă cofrajele către cer. Un perete a rămas în picioare, înclinat, gata să se prăbuşească la prima suflare de vînt. Clădirea asta era pentru mine vie, un arhetip în lumea mea interioară, o rună în alfabetul meu. Mi-au dat-o jos într-un mod tîmpit, vandalic, crud, inutil…Nu-mi rămîne acum decît dezolarea".

[articol apărut în Jurnalul National în 2005, şi reluat în volumul "Baroane!", Humanitas, 2005]

Centrul istoric al Chisinaului: Moara Rosie

2006-12-23T20:34:00.000+02:00

De curând a fost lansat site-ul http://www.monument.sit.md/
al Centrului SITe – arhitectura, patrimoniu cultural şi design. Pe lângă informaţia adunată cu acurateţe şi acribie, de-a lungul anilor 2003-2006, am găsit şi pagina dedicată Morii Roşii. Nu mă pot decât bucura că inclusiv munca mea nu a fost zadarnică, şi că acum există în WEB informaţie mai multă despre acest monument lăsat Chişinăului de neguţătorul Abram Levenzon. Vom urmări şi pe viitor soarta acestei clădiri, pentru care din anul 2007 vom încerca să atragem fonduri pentru consolidare, restaurare şi refuncţionalizare.

Imagine de interior

2006-11-13T21:05:00.000+02:00

Interiorul Morii Rosii - la nivelul parterului; cu greu am reusit sa patrund cu camera la acest nivel, pentru a vedea in ce stare se afla monumentul pe interior. Am vazut un dezastru, o stare de delasare capabila sa duca la o prabusire grabnica a edificului, proces datorat mai ales gradului ridicat de umiditate, dar si subrezirii zidurilor de incinta. Fotografie facuta in data de 1 septembrie 2006.

Moara Rosie in viziunea artistilor plastici

2006-11-13T20:54:00.000+02:00

Doua picturi reperezentand doua ipostaze ale Morii Rosii, autor: Ghenadie Sontu

Moara Rosie pictata/desenata

2006-11-09T18:12:00.000+02:00

M-am gindit ca pe langa fotografiile pe care le voi posta in timp sa atasez acestui blog si o serie de creatii plastice care au avut ca "subiect" acest monument, astfel incat, pe linga materialul documentar/eseistic sa se constituie si o arhiva artistica, inspirata de Moara Rosie. Deocamdata solicitarii mele a raspuns pictorul Ghenadie Sontu, care mi-a oferit doua reproduceri dupa picturile sale:

Detalii de exterior ale Morii Rosii

2006-11-04T12:25:00.000+02:00

Foto: Vlaidimir Bulat. Scara de acces pe acoperis, in stare avansata de subrezire, septembrie, 2006

2006-11-04T12:15:00.000+02:00

Foto: Vladimir Bulat. Vedere dinspre nord, ferestrele obturate cu bolovani si pietre. Septembrie, 2006

2006-11-04T12:10:00.000+02:00

Foto: Vladimir Bulat, detaliu de ferestre la etajul superior al Morii Rosii, septembrie, 2006

2006-11-03T14:50:00.000+02:00

Foto: Vladimir Bulat, decembrie, 2005, vedere dinspre sud, parcarea caselor limitrofe.

2006-11-03T13:54:00.000+02:00

Foto: Vladimir Bulat, decembrie, 2005, vedere dinspre strada Moara Roşie (fostă Uriţky).

Despre Moara Roşie, din nou…

2006-11-02T23:32:00.000+02:00

Foto: Vladimir Bulat, 2006, Moara Roşie

*****************************************************************************
Oraşul nostru vechi, adică „nucleul matricial” al Chişinăului, devine pe an ce trece tot mai fantomatic, mai bolnav, şi mai mic – e chiar pe cale de dispariţie. Ritmul actual, alert şi extrem de dinamic al dezvoltării urbei de pe râuleţul Bâc (de care se amuza, cândva, la 1903, gubernatorul Basarabiei, Contele Serghei Dmitrievici Urusov, că era o baltă amărâtă!) are nevoie de cât mai mult spaţiu de extindere, pentru construcţii, modernizări, sistematizări, extinderi etc. Încă pe la 1988 artistul plastic şi eseistul Lică Sainciuc atrăgea atenţia asupra necesităţii conservării centrului vechi şi a vetrei Chişinăului, iar propunerile sale s-au materializat într-o carte apărută relativ recent (Colina antenelor de bruiaj, Ed. Museum, Chişinău, 2000), publicată în prestigioasa colecţie „scrieri despre Chişinău”. Din acel moment multe lucruri s-au schimbat, numeroase case şi ansambluri arhitecturale au dispărut, sau au ajuns într-o stare avansată de decrepitudine, ruină şi părăsire.

Unul din monumentele care au suferit de pe urma uitării şi nepăsării autorităţilor, şi a celor care trebuie să vegheze la conservarea patrimoniului nostru arhitectural şi istoric, este şi clădirea numită „Moara Roşie”. Asupra ei au tras atenţia mai ales artiştii plastici (Lică Sainciuc, Vasile Moşanu, Ghenadie Şonţu ş.a.), şi asta pentru aspectul său foarte „pictural”, cu apareiajul de cărămidă arsă netencuită, dar şi pentru forma sa, de construcţie industrială reprezentativă. Greu de apreciat şi de spus cu toată certitudinea când anume a fost zidit acest monument, dar el nu figurează pe planurile oraşului din prima jumătate a secolului al XIX-lea Poate că în ultimele decenii ale acelui veac un bogat întreprinzător local a hotărât construirea ei, într-o zonă înconjurată de câteva biserici şi pieţe. Se spune că pe la 1817 această urbea avea în total 10 biserici de diferite rituri şi religii, or asta însemna existenţa unei populaţii numeroase, multinaţionale. Deci, raţiunea pentru care a apărut o astfel de construcţie este întru totul îndreptăţită şi necesară. Dar dincolo de aspectul său pur funcţional, Moara Roşie are şi elemente plastice îngrijite şi arătoase (ancadramentele de ferestre, pinioanele, colţarele etc.), exemplare. O pictură de la 1976, a lui Lică Sainciuc, care înfăţişează intersecţia străzilor Sântavineri, Sârbească, Popii şi Chiagul (etimologie interbelică, evident!) ne arată Moara Roşie undeva în fundal, dreapta, dar care are o „ţinută” demnă, corpolentă, cu acoperiş...

Ce avem azi din ceea ce numim Moara Roşie? O construcţie fără ferestre, fără uşi, încinsă de jur împrejur cu chingi metalice, ca să nu se prăbuşească, şi umplută cu pietre şi bolovani, ca să i se creeze o stabilitate mai mare. Este o construcţie cu grad maxim de risc, cu zidurile crenelate pe alocuri, fără acoperiş, şi doar datorită planşeurilor (şubrede şi ele) dintre niveluri, agenţii naturali şi umezeala nu afectează letal fundamentul şi fundaţia clădirii. Pe vremuri, ea era spijinită de nişte construcţii-anexă, fapt care îi conferea o soliditate sporită. Acestea din urmă dispărând treptat, ca urmare a sistematizării sitului din jur, au lăsat Moara Roşie într-o stare deplorabilă, neajutorată şi şubredă...

Ce s-ar putea face aici, dincolo de necesitatea obligatorie de a restaura şi a conserva acest unic monument industrial al Chişinăului? Opinia mea, ca istoric şi critic de artă, se îndreaptă spre o destinaţie culturală şi educaţională în primul rând. Şi aceasta ar putea fi o fundaţie de artă care să pună bazele unui muzeu de artă modernă şi contemporană. Astfel de instituţii au, în lumea toată, o cerere şi o căutare sporită. Dincolo de asta, un astfel de profil are mereu o activitate lucrativă, comercială şi propedeutică, şi ar atrage publicul prin simplul aspect al locaţiei în care un potenţial muzeu ar putea fi găzduit. O astfel de reconversie este foarte actuală, în spititul epocii globale, şi are întotdeauna o dublă funcţie: de conservare fidelă a monumentului pe de-o parte, şi de conferire a unei longevităţi şi continuităţi acestuia, pe de alta, chiar dacă funcţia lui, de obiectiv industrial iniţial, este modificată în esenţă.

Moara Roşie merită acum toată atenţia şi solicită seriozitatea unei decizii ferme, de conservare şi restaurare, după ce statutul ei juridic se va fi lămurit şi rezolvat. Dar dincolo de asta, este de conştientizat că acest monument de arhitectură industrială are nevoie de susţinerea noastră, de priceputa şi profesionista noastră soluţionare a problemelor lui. În acest moment, Moara Roşie este „pacientul” poate cel mai grav bolnav al oraşului vechi, al părţii de jos a Chişinăului...şi care necesită o intervenţie de urgenţă, înainte să nu fie prea târziu, ireversibil.

Vladimir Bulat,
Octombrie, 2006

Bibliografie consultată:

· P. Constantinescu-Iaşi, Cele mai vechi case din Chişinău, Chişinău, 1931.
· Alois Riegl, Cultul modern al monumentelor. Esenţa şi geneza sa (1903). Bucureşti, 1999, traducere din germană de arh. Sergiu Nistor.
· Lică Sainciuc, Colina antenelor de bruiaj, ed. Museum, Chişinău, 2000.
· Contele Serghei Dmitrievici Urusov (1862-1937), Însemnările unui guvernator (Chişinăul la 1903-1904), ed. LITERA, Chişinău, 2004.
· Colecţia publicaţiei academice anuale ARTA, a institutului pentru studiul artelor al Moldovei, Chişinău, 2000-2005.